Brasoveanul care si-a dat foc, in 2 martie 1989, pe o partie din Poiana, pentru a protesta impotriva comunismului, va fi comemorat astazi de membrii Asociatiei "15 Noiembrie 1987".
Dimineata zilei de 2 martie 1989. Partia "Bradul" din Poiana Brasov este plina de schiori, cei mai multi dintre ei turisti occidentali. La un moment dat, acestora le ingheata sangele in vine, cand observa o valvataie pe schiuri coborand cu repeziciune pe partie. Torta vie capata un traseu haotic si, dupa cateva zeci de metri, se prabuseste langa un brad la marginea partiei. Cu ultimele puteri, omul scoate de sub haina o hartie ingalbenita, neatinsa de foc, pe care scrie: "Stop morder! (n.r. Opriti crima!) Brasov = Auschwitz!". Este Liviu Corneliu Babes, un brasovean, care gaseste astfel calea de evadare dintr-o lume aberanta, dintr-o societate care seamana din ce in ce mai mult cu un lagar. Dar actiunea sa depaseste limitele unui gest individual de suicid. Liviu Corneliu Babes face sacrificiul suprem deliberat, cu un scop politic, pentru a atrage atentia opiniei internationale asupra crimei la care este supus poporul roman de catre dictatura ceausista.
Mobilizata rapid, Securitatea intervine si il transporta pe Babes la spital, unde moare in scurt timp. Dar temuta institutie represiva isi continua "opera" de escamotare a adevarului, de denigrare a omului Liviu Corneliu Babes, si implicit, de discreditare, de pangarire a gestului sau.
Insa, turistii care s-au aflat atunci pe partie, dupa ce si-au revenit din socul produs de teribila imagine, au avut grija sa spuna adevarul si sa imprastie vestea despre ororile din Romania care ii imping pe oameni la astfel de gesturi. In aprilie 1989, ziarul lui Ion Ratiu anunta martiriul lui Liviu Corneliu Babes si ii aduce un omagiu acestuia.
Liviu Corneliu Babes s-a nascut in 10 septembrie 19 42 si a lucrat ca tehnician la o intreprindere de materiale de constructii. Era casatorit si avea o fetita. Intr-un interviu pe care sotia sa l-a acordat in 1999, pentru "Romania libera", Etelka Babes declara ca sotul sau era un om obisnuit care aprecia valoarea, pentru care traia, fiind un pictor amator, insa unul despre care specialistii afirma ca era foarte bun. Ultimele sale creatii se numesc, sugestiv, "Tavalugul" (caruia, prin gestul sa suprem, a refuzat sa i se supuna, pentru a nu se pierde pe sine) si "Grota cu masti". Etelka Babes mai spunea ca sotul sau era un om responsabil pana in cele mai marunte gesturi, revoltat de delasarea celor din jurul lor, de atitudinea lor de acceptare a absurdului zilnic - si credea ca, daca ar fi trait astazi i-ar fi fost foarte greu, fiindca "nu accepta sa ne lafaim in mocirla".
Sotia lui Babes afirma atunci ca autoritatile au o mare raspundere fata de cei care s-au jertit pentru democratie, de a face ca toti romanii sa aiba o soarta mai buna, nu doar cei din "varf". "Oamenii nu se gandesc ca el a facut gestul acela pentru toti", spunea, intristata, Etelka Babes.
Ignorat sau uitat
Dupa Revolutie, primii care s-au gandit sa ii pastreze vie memoria si sa perpetueze recunostinta fata de acesta sunt membrii Asociatiei "15 Noiembrie 1987" Brasov. Participantii la revolta anticomunista - cea mai puternica actiune de acest fel din Europa de Est a anilor ´80 - i-au ridicat o cruce langa partie, pe locul unde s-a prabusit in flacari.
An de an, "novembristii" s-au dus pe partie insotiti de parintele Andrei Sicoe, care a tinut o slujba de pomenire, si au depus o coroana de flori la crucea lui Liviu Corneliu Babes, insotiti sau nu de familia eroului. "Din cate stim noi, Babes a lasat si o scrisoare de adio in care spune ca acesta este felul lui de a protesta fata de reprimarea brutala a revoltei din 15 Noiembrie 1987. Chiar daca nu ar fi fost asa, oricum, ceea ce a facut el a facut pentru noi, toti romanii. A fost inca un strigat de libertate, fiindca se temea ca mesajul revoltei din ´87 se va pierde", a declarat Florin Postolachi, presedintele Asociatiei "15 Noiembrie 1987", care a respins orice incercare de angajare a asociatiei sale sau a numelui acesteia in alte actiuni.
Florin Postolachi, care locuieste in Brasov chiar pe strada Liviu Corneliu Babes, spune ca familia eroului a avut mult de suferit si inainte si dupa '89, chiar din partea celor care ar fi trebuit sa ii respecte memoria si sa ii fie recunoscatori, pentru ca fara oameni ca el nu ar fi ajuns in functiile pe care le ocupa.
"Adoptat" de Asociatia "15 Noiembrie 1987", Liviu Corneliu Babes a fost declarat tarziu membru post-mortem al Asociatiei Urmasilor si Ranitilor Revolutiei din Decembrie 1989. (L.J.)