• de
  • en
  • es
  • fr
  • it
  • ro

Mircea Brenciu

Cuvant inainte – L Babes

Autorul Brenciu Mircea, nascut la Brasov la 3 iulie 1953, a intiat impreuna cu Comisia de Cultura, Inv, Cercetare si Culte un demers laudabil in martie 2004 comemorand cei 15 ani de la comiterea gestului de mare curaj al lui Liviu Babes. Cu aceasta ocazie s-a organizat un simpozion pe tema martirului Babes si s-a hotarat editarea prezentei lucrari cat si initierea unor demersuri pentru asezarea acestui martir la locul cel merita in istorie, ridicarea unui bust in centrul orasului.

Cartea domnului Brenciu, menita sa fixeze memoria lui Liviu Babes este in primul o sinteza excelenta asupra literaturii care s-a ocupat de spiritul romanesc si o incursiune asupra situatiei din Romania timpurilor care au declasat gestul lui Liviu Babes. In randurile carti Domnul Brenciu, la un moment, se exprima intr-un mod demn de retinut pentru o asemenea lucrare : “Aşa cum Christos, prin răstignirea lui, a dat o şansă enormă umanităţii să creadă în iertare şi mântuire, la fel şi Babeş, (respectându-se, desigur, proporţiile), a oferit prin gestul său confirmarea că românii nu pot fi sortiţi pieirii ca neam atâta timp cât laşitatea poate fi învinsă de un membru al acestei comunităţi. De-abia de acum devine clară ocultarea programată a “evenimentului” Babeş chiar şi la câţiva ani după prăbuşirea totalitarismului comunist în România Atunci când Liviu Babeş va fi ridicat pe piedestalul eroilor neamului, când conducătorii aleşi ai românilor se vor apleca în faţa statuii lui, abia atunci se va putea afirma cu certitudine că Revoluţia Română din Decembrie 1989 s-a încheiat.”.

Inainte de 1989 majoritatea românilor a fost transformată într-o masă de indivizi laşi, fără personaliate, fără puterea opiniei personale, individual fiind orientati exclusiv spre dobândirea micilor avantaje existenţiale

Atitudinea lui Liviu Babes dezminte o stare perpetua si reprezinta o etapa importanta in evolutia sprititului romanesc spre asi cuceri dreptul sa nu mai fie terorizat de indivizi ca Ceauşescu care si-a făcut loc la putere cu coatele fără nici o jenă, reusind sa adoarma din nou acest popor pentru inca 24 de ani, spre nenorocirea lui că a reuşit să dea lumii un asemenea monstru. Vladimir Tismăneanu în volumul său “Condamnaţi la fericire” (ed. Astra şi Exo, in 1991) redă foarte precis evoluţia catastrofală a vietii la români sub acest Nero de Scorniceşti: Suferinţa românilor a fost imensă, peste orice înţelegere, dar supuşenia valahă, extrem de permisivă cu mofturile dictatorului, a permis instalarea acelei stări jalnice, fără comparaţie în lumea civilizată ”

O extraordinară lovitură a primit regimul comunist din România din partea unui singur om, un modest tehnician, pictor amator, tatăl unei fetiţe, trăitor în oraşul care a dat ţării prima lozincă anticeauşistă din istoria României, strigată pe străzi în 1987 de către muncitorii de la uzinele “Steagul Roşu”, care au intuit prea bine cam de la cine le vin necazurile. Prima oară, mămăliga s-a aprins în munţi în deceniul cinci, apoi în adâncurile pământului, deceniul şase. Dar a luat foc de-a binelea în “primul oraş comunist al ţării”. Sper ca Liviu Babes sa fie flacara invierii demnitatii neamului romanesc.

Gestul lui Liviu Babes ne obliga sa ne intrebam, de ce s-a asteptat atat de mult ? Raspunsul il putem da numai noi. Meritul lui Liviu Babes este imens. Acest Horia, Closca, sau Crisan al secolului XX ne obliga sa ne gandim la un raspuns de care sa fim mandri si sa ne definim mai bine demersurile pentru viitor.

Pentru majoritatea romanilor neglijarea gestului lui Liviu Babes este consecinta starii de spirit indusa de timpurile ce au trecut peste ei. Pentru cei de la putere este un mod de a proceda, fapt evidet si prin evolutia economica si sociala de dupa 1989 care, pentru cei mai multi, nu este cu nimic mai buna.

Autorul lucrarii de fata il citeaza la un moment dat pe Camilian Demetrescu, un mare artist al poporului roman, care se exprima intr-un mod extrem de sugestiv cu privire la starea noastra de spirit si anume : “Ştiţi ce înseamnă să-ţi vină să leşini de râs şi să n-o poţi face; să-ţi înăbuşi nevoia de a-ţi da drumul într-un hohot eliberator. Dictatura se va sfârşi când mulţimea nu-şi va mai putea înăbuşi hohotul şi va exploda. Dar până atunci poporul român va trebui să-şi muşte buzele şi să aştepte. Minciuna nu este încă coaptă”.

Autorul Brenciu ii continua ideea afirmand: „De-abia de acum devine totul clar Liviu Cornel Babeş s-a stins din viaţă arzând într-un hohot imens de râs ! Peste doar nouă luni hohotul lui s-a transformat într-un cor de proporţii naţionale. Atunci, în decembrie 1989, românii au constatat că tablourile oficialilor erau nişte kistchuri ordinare. Le-au distrus cu furia hohotului eliberator. Umorul românesc este inepuizabil, cum inepuizabile sunt curajul dar şi laşitatea româneşti. Atunci când umorul la români va deveni mai puternic decât laşitatea, România se va arăta a fi una dintre superputerile lumii ! ‘’

Daca luam in considerare numai aceste scantei ale mintilor care vad clar ce se intampla in aceasta lume ne simtim obligati sa ne intrabam: De ce s-a asteptat asa de mult ?, Acesta trebuie sa devina preocuparea nostra pentru urmatoarele decenii in care, cred, poporul roman se ve aseza in locul ce i se cuvine in ansamblul culturilor europene. Gestul lui Liviu Babes, urmat de rasturnarea de regim din 1989, trebuie sa fie un moment de referinta determinant pentru evolutia noastra pentru ca in viata unui popor nu apar prea des asemnea momente, daca le-am pierdut ne pierdem definitiv.

Chestia cu mămăliga careia ii lipseste fitilul trebuie sa ramana la romani doar o diversiune ordinară, sa dezvoltam capacitatea de răspuns în faţa unor atacuri la adresa fibrei, fiinţei şi vieţii noastre. Stim ca noi românii ne revoltăm individual arareori, iar atunci când o facem, în mod colectiv, suntem obligaţi ori de iminenţa morţii, ori de anumiţi factori care exced posibilităţile noastre interne. Sper ca gestul lui Liviu Babes sa reprezinte o cotitura esentiala in comportamentul nostru, ca gestul lui a avut un sens.


Citeste mai departe. Mergi la continutul cartii.

Citeste cartea sau citeste Adenda

Copyright 2019 LiviuBabes.ro